Scrisoare

Sunt eu, un muritor și de nenumărate ori m-am stins și reaprins, ca fitilul de lumânare.
Sufletul unui om este la fel ca o lumânare. Se stinge și reaprinde sau se stinge fără a se mai reaprinde. Într-o zi am vrut să sting definitiv această flacără, dar ceva sau mai bine spus Cineva,m-a învăluit într-o mantie de speranță și am sperat. Acum, fericirea se află în tot ce nu s-a aflat în trecut. În diminețile cu răsărit mirific sau amurgurile întârziate, în privirile pline de iubire, în serile de vară cu cer înstelat, în fiecare zâmbet dăruit cuiva, în cele mai calde îmbrățișări din cele mai reci zile, în fiecare poveste spusă de bunica. Cu toate acestea, uneori sting flacăra pentru zile sau poate săptămâni, deoarece continuu să greșesc. Greșesc față de alții, față de mine și regret! Regret cu tot sufletul meu! În ciuda acestora, după fiecare greșeală găsesc un chibrit pentru lumânarea din sufletul meu. Am învățat să fiu eu pentru fiecare persoană, care trece prin fața mea fără să îmi fie jenă sau teamă de ce o să creadă. Că a realizat sau nu, m-a învățat ceva și îi mulțumesc fiecărei persoane pentru fiecare zâmbet, pentru fiecare te iubesc rostit, pentru toate cuvintele rostite în toate tonurile posibile! Am învățat să cad, chiar dacă am nevoie de timp pentru a mă ridica, la fel cum am învățat să îl ajut pe cel căzut. Am învățat greu și în timp, dar am învățat, datorită Lui și datorită ție.
Îți mulțumesc ție, celui care ai fost!Îți mulțumesc ție, celui care ești! Îți mulțumesc ție, străine pentru când o să fii!

poză:www.pinterest.com