Eternitate

Aruncându-mi subtil haina,
Plină de căldură trupească,
Îmi așez trupul golaș
Pe marginea scaunului.
Afară plouă, iar mintea mea,
Mintea mea, e fleașcă.
Astfel o storc în vine,
Iar pulsul crește, sufletul
Se zbate-n mine.
Acum prin mine se scurg
Gânduri și sentimente.
Atât de diferite...
Pixul scrie, hârtia îmbătată-n cerneală,
Acum, știe tot – e șifonată
De gândurile și sentimentele mele.
Iar somnul mă copleșește,
Cerneala curge, foaia se îneacă,
Gândurile și sentimentele mele
Au murit pentru eternitate.
                                                       Fotografie: www.pinterest.com

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copilul

Paradox