Timpul

                                    

 Priveam zâmbind pete scurse din ceasornic,

trecut înveninat- pe urmele lui, viitor pustiu.

Zăream al nedreptății înverșunare

insinuant înmulțind clipele, pașii cu propriile abisuri-

o secundă de lumină înjunghiată și

Timpul- propriul mormânt.

Eu, între clipă și pas uriaș, rămân

uitată de fețele bătute de soare,

precum umbrele majorității 

cu măști comune.

 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copilul

Paradox

Eternitate