Artistul

Ești tot ce am mai de preț pe lume tu, străine! 
Îți simt suferința, suferința pe care toți o ating de nenumărate ori dar, dragul meu, fericirea se află în spatele unor uși negre închise. Așa am pictat eu totul, artistul vostru. Ți-am dat lumea cadou la naștere și trupul, iar sufletul l-am lăsat să-mi fie casă. Mi-am pictat Universul, înăuntrul sufletului tău cu culorile pastelate ale iubirii. De ce am ales sufletul? Să reverse șiroaie roși de iubire prin a tale vine. Dar, am lăsat totul atât de relativ, tu artă fiind. Iar arta, primește un nou înțeles în ochii fiecărei persoane. Așa eu, artistul tău, m-am pierdut de tine sau poate tu de mine. Ți-am lăsat cel mai de preț dar din Paradis, sărutul, iar tu ai sărutat iluzia. Ți-am dat doi ochi pentru a mă căuta în alte trupuri inerte, iar tu ai ales să privești dorința. Ți-am dat două urechi pentru a mă regăsi mai ușor în cuvinte, iar tu ai ascultat minciuna. 
Astfel, dragul meu, ai făcut din casa mea, tabula rasa și ai încuiat totul în spatele unor uși negre închise. Acum, de vei vrea cu adevărat să mă găsești, iar trupul îți va fi împânzit cu fiori reci de dor, caută-mă în sufletul altor trupuri cu uși negre închise. Eu sunt chiar și atunci când crezi că nu există nimic!
imagine pinterest.com

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Copilul

Paradox

Eternitate