Pui de om

Zilele trecute am urmărit documentarul "The story of God", vi-l recomand. O fost fain, cum se zice pe la noi, prin Ardeal! Vizionarea documentarului, printre altele m-a făcut să mă întreb ce să fac pentru a rămâne în amintirea celorlalți sau ce aș putea face la rândul meu pentru a păstra vie amintirea celorlalți în mintea și sufletul meu. La scurt timp, mi-am dat seama că scrisul mă ajută să mă eliberez de o încărcătură emoțională, dar de asemenea, prin scris încerc să "încui" toate aceste stări, emoții în spatele cuvintelor. Identic cu momentul în care lași puțin parfum în sticluță, pentru a-ți reaminti mirosul acestuia. Scrisul, pentru mine e un album de amintiri!
Nu am fost unul din acei copii crescuți la țară de bunici și nici nu i-am spus bunicii "mamă", cum făceau alți prieteni de ai mei.
Bunica Maria are 91 de ani. E un pui de om, îmi place să îi spun așa pentru că e mică, iar atunci când o îmbrățișez, o îmbrățișez pe ea și tot universul ei. Are tenul ridat, dar pielea ei e fină, ochii ei negri și zâmbetul ei emană o frumusețe pură. Până nici timpul, nu a putut schimba chipul ei frumos.

Bunica, s-a născut într-o familie înstărită, dar nu a mers prea mult timp la școală, mai exact doi ani. Nu pentru că nu ia plăcut, ci pentru că "așa au fost vremurile, draga mami". Mama ei a murit când bunica era doar un copil și a trebuit să crească alături de surorile ei având grijă una de cealaltă. S-a căsătorit la 21 de ani cu un bărbat cu școală, inteligent și pasionat de politică. Își iubea tare mult copiii, bunica spune că rareori îl vedeai să îi bată, dar se mai întâmpla, asta pentru că "n-aveai cum să-i ți în frâu, erau mulți și tare obraznici". A fost mamă pentru 6 copii. Pe vremea aia nu a făcut-o nimeni mamă eroină. A mers la secerat, la fân, a gătit pentru 9 oameni și tot pentru 9 oameni a cusut și spălat iarna haine în pârâu. Nu a renunțat și nu s-a plâns, s-a luptat până și-a văzut fiecare copil la casa lui. Nu a comentat nici când a stat cu nopțile să țese la război "straie". Bunica nu are diplomă de bac, nici de facultate, bunica nu știe ce înseamnă "CV", nici "WI-FI", dar asta nu a împiedicat-o să își educe copiii și nepoții, să fie altruiști și să împartă cu ceilalți ce au."Că poate ceilalți n-au."

"Uite, i-a și tu!"

....

"Hai, mai i-a o dată!"

La 91 de ani, bunica încă face ce îi place cel mai mult, muncește. Hrănește animalele sau dacă e timpul frumos meșterește ceva prin grădină. Când obosește, se așează pe leagănul din curte și se bucură de tot ce i-a oferit viața, zâmbește.