Dătător de viaţă sau de moarte

Obişnuiesc să mă plimb prin locuri aglomerate, să mă aşez pe o bancă şi să privesc. Să privesc oamenii cum se grăbesc spre nicăieri, mai nu se îmbrâncesc. Şi de aş avea o cameră şi un microfon zău că i-aş întreba "Încotro atât de grăbiţi?" Sunt convinsă că mulţi mi-ar spune că pierd telenovela, că trebuie să ajungă la o întâlnire, că trebuie să meargă la o cârciumă, etc. Fiecare cu graba şi de ce nu minciuna sa. Însă m-aş simţi cu adevărat satisfăcută, dacă cineva mi-ar spune " Mă grăbesc să-mi îndeplinesc visele. Am multe, nu se ştie cât timp mai am şi nu vreau să fac o crimă. Nu vreau să omor cu mine multe alte vise. Ele nu au nici o vină. 
În acel moment în ciuda faptului că sunt fată, aş săruta mâna acelui om şi mi-aş cere scuze pentru că l-am reţinut.