Airram

" Scuipat de univers pe pământ, omul îşi caută , rătăcit, destinul." Asta facem noi toți, căutăm, căutăm și căutăm iar. Încotro vrem să ne îndreptăm cu toată această căutare, nici noi nu știm sigur, dar asta au făcut toți cei dinaintea noastră, nu? E perfect ok, dacă ai timp.Faptul că nu știm cât timp mai avem de trăit, ne dă senzația că  pentru noi timpul nu este ceva limitat. Problema apare în momentul în care viața pe ntru unii "obosește" mai repede, iar timpul  dintr-o dată devine limitat, mai limitat decât credeam. De aici, totul e la un foc continuu, fugim în disperare pentru a face tot ceea ce voiam să facem "într-un infinit", în doar câteva zile. De ce? Pentru că acum nu mai avem nimic de pierdut, acum avem   doar de câștigat. Nu știu ce e timpul, dacă există sau nu cu adevărat, nici care e scopul omului sau dacă o să mai fie ceva după. Nu cred că acestea sunt  î ntrebările cele mai importante la care trebuie să aflăm răspunsul, ba chiar, le cons...

În încercările mele disperate de a afla cum trebuie trăită viața, mă loveam mereu de următorul sfat: "Trăiește în prezent!" Nu am putut înțelege cum să trăiești în prezent, când urmează un viitor de care trebuie să te ocupi, un viitor căruia trebuie să îi oferi atenție. A te bucura de prezent, nu înseamnă că ești un om naiv, un om care nu se gândește la ziua de mâine. Un om care trăiește în prezent este un om care nu își face așteptări. Așteptările sunt legate de ceva ce urmează să se întâmple în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat. Momentul în care așteptările pe care le-ai clădit cu timp, energie, emoție, nu coincid cu reaitatea apare dezamăgirea, stresul, nervii,etc. Un om care trăiește în prezent o să-și dorească să evolueze, să ajungă într-un anumit punct. Diferența este că nu o să-și creeze așteptări, nu o să irosească timp făcându-și scenarii cu felul în care ar trebui să decurgă lucrurile la momentul respectiv. O să-și îndrepte atenția în prezent pentru a fac...

Bună, mă numesc Ghioanca Maria Cosmina și am încercat să fiu un om perfect. Surprinzător sau nu, sunt un om perfect de imperfect. Cea mai mică greșală mă tranforma în cel mai dur critic. Nu mi-am dat voie să greșesc, iar asta cred că este una dintre cele mai mari greșeli pe care le facem ca oameni. Ironic, nu? Nu am fizicul celor din reviste și nici ten de porțelan. Îmi priveam defectele cu lupa atât la exterior, cât și la interior. Orice cuvânt frumos rostit de alții la adresa mea era respins în prima secundă. Desigur, cei din jurul meu au avut un impact enorm asupra mea. Totuși, nu-i condamn pentru situația în care m-am aflat. De altfel, dacă aș fi avut o personalitate conturată și principiile din prezent, nu aș mai fi fost afectată sau cel puțin nu la o asemenea intensitate. Din păcate, nu toată lumea reușește să empatizeze, să privească o situație din mai multe perspective, iar lucrurile de genul duc la depresii, iar mai apoi la lucruri cu adevărat urâte. Pentru că este imposibil ...

"Echilibru". Echilibru e atunci când natura se acceptă pe sine. Acesta este cuvântul care trebuie să ți-l spui atunci când simți că cedezi psihic sau fizic, în timp ce inspiri adânc într-o cameră întunecată sau pe o stradă aglomerată, căutând ajutor. Pentru a atinge acest "nivel", trebuie să înveți că echilibrul ia naștere în urma contopirii extremelor. Iubim extremele. Fie că este vorba de alimentație și nu-ți acorzi mici plăceri ocazionale sau din contră mănânci doar fast food. Fie că este vorba de relația de cuplu și faci ceartă dintr-un like, de parcă l-ai prins cu cineva în pat sau din contră din prea multă încredere neștiind cum să comunici cu partenerul, lași impresia de indiferență. Extremele sunt prezente peste tot. Înainte de a pasa vina altcuiva pentru nereușita sau neîmplinirea ta, ia-ți o pauză. Fii tu cu tine și atât! Te afli într-o extremă. Progresul sau relația ta e la un pas de a se sfârși sau  fisura din cauza ta, iar asta doar pentru că nu ai știu...

Părinții s-au despărțit sau poate ai fost concediat, iar ratele, datoriile nu așteapă după tine. Ți-ai investit toți banii și energia într-o afacere care a dat faliment.Un eveniment cu un puternic impact negativ, croiește drumul perfect pentru instalarea depresiei. Indiferent de medicii la care ai merge, de medicamentele pe care le-ai lua, în cele din urmă trebuie să te vindeci singur! Personal, am avut nevoie de patru ani de depresie majoră pentru a conștientiza acest lucru. Din păcate, alte persoane nu conștientizează niciodată, mulți dintre ei apelând la suicid. Conform studiilor, peste 125.000.000 oameni suferă de aceasta. Depresia te lovește indiferent de vârstă, de statul social. Depresia este o boală, nu un moft, deci nu ezita să ceri ajutor! Ia-ți un timp cu tine, plângi, suferă în felul tău, dar nu fă să dureze prea mult această perioadă! Nu ești un "gunoi", un "nimic", un "PIERZĂTOR"!!! Momentul în care depresia se instalează în viața ta, nu este...

Fast-food, fast-food, fast-food, multă maioneză, iar la final vorba "Ia cu pită!" mi se potrivea perfect. Asta până acum 6 luni. Documentarul "What The Health", care se află printre cele mai bune documentare vizionate de mine, vi-l recomand cu această ocazie, m-a făcut să îmi doresc să mă documentez mai mult legat de nutriție și nu doar. În urma unei vaste documentări, care încă este în desfășirare și probabil o să fie într-o continuă desfășurare, am ajuns la conluzia de a deveni vegetariană. Greșala pe care am facut-o eu, a fost de a schimba totul peste noapte. A fost un "boom" pentru organismul meu, iar acest lucru la exterior s-a observat la nivelul tenului, confruntându-mă pentru o perioadă temporară cu acnee severă. Sfatul meu este ca indiferent de schimbarea pe care vrei să o faci, că este vorba de nutriție, sport sau orice altceva, să o faci treptat. În primul rând, organismul ar avea de suferit și ar fi șanse foarte mari să renunți la schimbarea p...