Airram

Sunt eu, un muritor și de nenumărate ori m-am stins și reaprins, ca fitilul de lumânare. Sufletul unui om este la fel ca o lumânare. Se stinge și reaprinde sau se stinge fără a se mai reaprinde. Într-o zi am vrut să sting definitiv această flacără, dar ceva sau mai bine spus Cineva,m-a învăluit într-o mantie de speranță și am sperat. Acum, fericirea se află în tot ce nu s-a aflat în trecut. În diminețile cu răsărit mirific sau amurgurile întârziate, în privirile pline de iubire, în serile de vară cu cer înstelat, în fiecare zâmbet dăruit cuiva, în cele mai calde îmbrățișări din cele mai reci zile, în fiecare poveste spusă de bunica. Cu toate acestea, uneori sting flacăra pentru zile sau poate săptămâni, deoarece continuu să greșesc. Greșesc față de alții, față de mine și regret! Regret cu tot sufletul meu! În ciuda acestora, după fiecare greșeală găsesc un chibrit pentru lumânarea din sufletul meu. Am învățat să fiu eu pentru fiecare persoană, care trece prin fața mea fără să îmi fie ...

Ești tot ce am mai de preț pe lume tu, străine!  Îți simt suferința, suferința pe care toți o ating de nenumărate ori dar, dragul meu, fericirea se află în spatele unor uși negre închise. Așa am pictat eu totul, artistul vostru. Ți-am dat lumea cadou la naștere și trupul, iar sufletul l-am lăsat să-mi fie casă. Mi-am pictat Universul, înăuntrul sufletului tău cu culorile pastelate ale iubirii. De ce am ales sufletul? Să reverse șiroaie roși de iubire prin a tale vine. Dar, am lăsat totul atât de relativ, tu artă fiind. Iar arta, primește un nou înțeles în ochii fiecărei persoane. Așa eu, artistul tău, m-am pierdut de tine sau poate tu de mine. Ți-am lăsat cel mai de preț dar din Paradis, sărutul, iar tu ai sărutat iluzia. Ți-am dat doi ochi pentru a mă căuta în alte trupuri inerte, iar tu ai ales să privești dorința. Ți-am dat două urechi pentru a mă regăsi mai ușor în cuvinte, iar tu ai ascultat minciuna.  Astfel, dragul meu, ai făcut din casa mea, tabula rasa și ai încuiat...