Airram

                                         Priveam zâmbind pete scurse din ceasornic, trecut înveninat- pe urmele lui, viitor pustiu. Zăream al nedreptății înverșunare insinuant înmulțind clipele, pașii cu propriile abisuri- o secundă de lumină înjunghiată și Timpul- propriul mormânt. Eu, între clipă și pas uriaș, rămân uitată de fețele bătute de soare, precum umbrele majorității  cu m ă ști  comune.  

Aruncându-mi subtil haina, Plină de căldură trupească, Îmi așez trupul golaș Pe marginea scaunului. Afară plouă, iar mintea mea, Mintea mea, e fleașcă. Astfel o storc în vine, Iar pulsul crește, sufletul Se zbate-n mine. Acum prin mine se scurg Gânduri și sentimente. Atât de diferite... Pixul scrie, hârtia îmbătată-n cerneală, Acum, știe tot – e șifonată De gândurile și sentimentele mele. Iar somnul mă copleșește, Cerneala curge, foaia se îneacă, Gândurile și sentimentele mele Au murit pentru eternitate.                                                         Fotografie: www.pinterest.com