V-am părăsit
M-am rupt de-a lumii cruntă înverşunare şi-am fugit undeva în depărtare. Am luat cu mine doar sufletul, căci n-am apucat să dau de ştire alor mei să mă aştepte la gară c-o sacoşă cu de toate, ca studenţiilor, în viitor mari oameni cu carte. Am fugit în grabă. În prima zi, am părăsit oraşul. Sufletul era speriat şi mintea adesea se întreba încotro să îndrepte trupul. Piciorele mergeau, se grăbeau, dar nu ştiau unde se grăbesc. A luat sufletul în stăpânire gândul şi-a pus pauză întrebării "Încotro?" şi s-au veselit împreună ca mai marii la palat. Trupul s-a oprit la ordinul minţii şi s-a aşezat undeva, nu ştiu unde, la înălţime şi oraşul luminat, ochii i-a delectat. Şi-n căpruia lor culoare, stelele se oglindeau în depărtare. Sufletul fericire la cină servea, iar mintea se bucura de gândul libertăţii, de-o viaţă căutată. Şi-a adormit mintea lângă suflet şi sufletul lângă minte şi-mpreună cu trupul lângă o mare piatră pe timp de August. Împreună s-au trezit pe timp de rouă. S...